dacă vreodată vrea careva să mă localizeze
îi spun mereu că stau în ultima casă
pe stînga
fără număr
şi
fără nume
prietenii mei cei mai mulţi nu-s de-ai casei
sunt ca şi mine legaţi de exterioare
peste tot unde-am stat
am dat tot de-un frig şi-un străin
la mine e cald şi acasă
numai pe dinlăuntru
habar nu am ce-nseamnă să vină cineva la mine
casa mea e dată drumului şi drumul dracului
la mine e pretutindeni şi nicăieri
ca un fel de explozie
la mine totul e pe ducă şi casa fuge la vale
cu mîinile pe cap
2 comentarii:
Fain poemul, îmi amintește totuși de un alt poem al tău, unde e prezent tot acest motiv al casei(Un simplu zîmbitor.Un prăpădit. De învingător...). Foarte haioasă poza, nici măcar doi câini nu fac unul rău, sunt doar niște cățelandri probabil.
Ai dreptate tizzu era şi acolo o casă mică şi pe deasupra una cu ferestre mari cît o lume. aici nu e deloc sau dacă e întîmplător fuge la vale cu mîinile pe cap. căţelandrii aceia mai aduc un pic de umor notei tragice din text. mersi tizzu pentru consideraţii şi apreciere. mereu un generos aşa cum te ştiu...:)
Trimiteţi un comentariu
te comentez de nu te vez'...:)