Zoon Poetikon – lansare la Iaşi

Zoon Poetikon – lansare la Iaşi

În cadrul cenaclului Virtualia, ediţia a XI-a, va fi lansat şi volumul Zoon Poetikon de George Asztalos,
(editura Grinta, Cluj-Napoca, 2009)
în sala anticariatului Grumăzescu, de pe strada Lăpuşneanu, din Iaşi, sâmbătă, 5 decembrie 2009, începând cu ora 17.
Sperăm că veţi ajunge la cenaclu şi că o criză economică nu va duce şi la o criză a poeziei.
Contact, Email: cenaclul_virtualia@yahoo.com

Site: http://virtualia.wordpress.com/

Vă aşteptăm cu drag!

poemul-pirat

scriu cu un singur ochi
senzaţia e aia a ochelarilor de cal
spun asta ca să nu vă plictisesc cu durerea
a o sută de mini-ace înfipte în cornee
şi mă simt ca un pirat care te fură din priviri
din umbră cu ochiul ăla bun

aşa e
realitatea e o doamnă care
te iubeşte şi te plesneşte de vezi stele
chiar acum mă uit la ea pe geam şi văd
seara pe frig o femeie cu un copil în cărucior
copilul plînge şi ea vorbeşte la mobil
şi mă gîndesc că ori e proastă
ori e o mare tragedie acolo

în timp ce stăm în călduricile noastre
cu un singur ochi sau cu doi încă buni
noi nu ştim
draga mea doamnă realitate

noi suntem prosteşte

noi suntem dureros de nebuni

Manifestul Infrarealist (continuare)

Scrieţi pentru nimeni şi pentru toţi nu pentru voi înşivă. a scrie pentru tine e o egolatrie degeaba şi nimic mai mult. poemele impersonale pe care n-a apucat să le scrie Nichita de pildă, scrieţi-le voi. spiritul infrarealist e impersonal în formă şi totuşi unic în fond. e ironia în sine punîndu-se de acord cu ignoranţa ca să rîdă mai bine la urmă. a fi impersonal e o artă pe care unii doar o intuiesc dar nu reuşesc s-o practice de teamă că-şi pierd originalitatea. e doar o prejudecată comodă. în tot ce se scrie azi e o grămadă de nepăsare şi egoism. ăsta e răspunsul la criza cărţilor din librării, la faptul că volumele fac vechime, necumpărate şi necitite, pe rafturi. ceilalţi au devenit o noţiune abstractă, deliberat şi programatic scoasă din ecuaţie. toţi sunt undeva departe sau nicăieri într-o infrarealitate care ne depăşeşte înţelegerea. noo că noi scriem pentru noi sau secta noastră litherară...iar cînd scriem prin nuştiuce minune pentru nimeni o facem fără farmec şi prestanţă, aşa doar de fiţe sau de kiki...
concluzionînd deci a fi infrarealist înseamnă să fi fermecător de impersonal aşa cum e frumoasa criminal de sexy şi proastă deopotrivă. nu cu egoism şi nepăsare se va face noua literatură ci tocmai cu spiritul comunitar al celui conştient şi convins dinainte de propria unicitate artistică.

Ultima casă pe stînga

       dacă vreodată vrea careva să mă localizeze

   îi spun mereu că stau în ultima casă

pe stînga

fără număr

şi

fără nume

prietenii mei cei mai mulţi nu-s de-ai casei

sunt ca şi mine legaţi de exterioare

peste tot unde-am stat

am dat tot de-un frig şi-un străin

la mine e cald şi acasă

numai pe dinlăuntru

habar nu am ce-nseamnă să vină cineva la mine

casa mea e dată drumului şi drumul dracului

la mine e pretutindeni şi nicăieri

ca un fel de explozie

la mine totul e pe ducă şi casa fuge la vale

cu mîinile pe cap

MELALCOOLII